Bloggereala no 9 (tm). Recenzie de locantă

Reuniunea tovărăşească s-a petrecut dupa cum ştiţi (sau nu), la pizzărie şi (s)karao(ţ)ke în San M_e_rzano. Acu' la pizzăria asta se consumă, evident, pizza şi paste, alcooale şi, dupa ce ai beut niste curaj, poţi să sparii trecătorii cu şlagăre la karaoke. Cât despre pizza, poci a vă spune ca m-am dedat la una vegetariană cu pui care nu fu rea, da' nici să mori cu dansa de gat. Tomata s-a încumetat la spaghetti carbonara pe care, cârnind din nas ca au gust de lapte, era cât p-aci să i le deşerteze lui dece în creştet pe motiv de glume fără perdea. Si dacă tot m-am dat în vileag că posed una bucată blog (dă nişă), m-am dat mare povestindu-i Tomatei istoria spaghetelor carbonara. N-am intrebat cum erau spaghetele bolognese din care s-au infruptat alţi comeseni, dar poate mă ajută consumatorii care se recunosc.
Din cauze de regim, bube, explozie, pitta m-am abţinut eroic de la tequila si bere. S-a notat însă că lămâile ce insoţeau tequila erau seci şi drept urmare au ştirbit euforia momentului. Toată acreala din lămai s-a adunat pesemne la chelneriţa de la mesele noastre care, de supărare că am venit prea mulţi şi stăteam in picioare, n-a mai vrut să ne distribuie bilete de karaoke.

Nu pot încheia fără să menţionez că am facut cunoştinţă cu tizul meu. Valea, ftw!