Restaurantu' lu' pește

Simbata a fost o zi ploioasa si ne-am zis ca la atata apa nimic mai potrivit decat un pranz cu peste. Asa ca am ales sa mergem la restaurantul pescaresc Sardes din Timisoara. Restaurantul e amenajat intr-o casa pe strada Craiova, chiar langa benzinaria OMV de pe strada Aries.

Dupa indelungi parcurgeri ale meniului si pendulari intre pestele de apa dulce, cel oceanic, preparat la cuptor sau la gratar si platourile de doua persoane cu mai multe feluri de peste, ne-am hotarat la ciorba de crap si ciorba de peste mixta, calcan la cuptor cu cartofi natur si salata de varza si biban la gratar cu orez. Am ignorat complet felurile de porc si vita din meniu. Se pare ca restaurantelor din Timisoara le e frica de specializare si astfel avem paradoxuri gen restaurant italienesc care serveste fasole cu ciolan si mult prea obositoarele localuri cu specific simultan romanesc si international.

Dar vorba lunga, saracia omului, sa trecem la fapte. Ciorba de peste pe care am primit-o ne-a cam taiat elanul: desi comandasem ciorbe diferite, am primit aceeasi zeama in care au fost fierti pesti diferiti. Ciorba de crap era ciorba gulas cu un crap fiert in ea, iar ciorba mixta era aceeasi ciorba gulas cu alti pesti in ea. Deja colesterolul lu' maica-mea incepuse sa creasca numa' uitandu-se la rantasul din ciorba. Pe langa ciorba am primit ardei iuti murati, peperoncino (niste ardei iuti uscati, mici si rosii) si rondele de ardei gras.
Portiile au fost mari si aduse in recipiente separate de unde puteam sa ne turnam cu polonicul in farfurie. Am mancat insa cu tristete, sperand ca macar felul doi sa ne mai inveseleasca.

Calcanul la cuptor, desi bun la gust si frumos aromat a fost cam prea sarat. In plus doar o parte a pestelui fusese condimentata, iar partea cealalta nu mai avea aceeasi savoare. Salata de varza a fost oarecum facuta pe genunchi, pentru ca nu avea altceva in ea decat varza taiata. Macar o incercare de dressing sa o fi udat si tot ar fi crescut in ochii mei.

Bibanul la gratar a fost bun si singurul care s-a impacat cu colesterolul lu' maica-mea. Mai putin pilaful de orez care l-a pus pe jar, fiind cam uleios. Cat despre sarea in exces, se pare ca nici orezului nu i-a fost straina.

Tot pe jar ne-a pus si nota de plata: 103 RON pentru doua persoane. L-am stins cu ploaia torentiala de afara pe care am infruntat-o cand am plecat cu buzunarele mai usoare, burtile mai grele si dezamagirea mai mare.

Edit: mda, am aflat si eu ca restaurantul se cheama de fapt Sabres si ca are si site.

Pasta din branza, de branza si cu branza

Pasta de branza e o ocazie buna de a face una din combinatiile preferate: oregano cu ceapa.
- un pachet (250 g) de branza dulce se amesteca cu cateva linguri de smantana pana cand devine ca o pasta
- se taie o ceapa (mijlocie sau doua fire de ceapa verde sau 10 centimetri de praz, dupa posibilitati) si se amesteca cu branza
- se pune sare dupa gust: adica putin cate putin si se gusta dupa fiecare adaugare
- se amesteca totul cu oregano si busuioc uscat (sa zicem cate o lingura din fiecare sau la ochi in functie de cat de "deasa" doriti sa arate verdeata)
- se lasa putin in frigider sa se combine aromele, dupa care se intinde pe paine si se asorteaza cu carnatii afumati de la tara.

Pastarnac is the new black

Singuri cu juma' de kil de pastarnac. Cum procedam?
Cercetam asiduu "parsnip recipes" si ne hotaram sa facem urmatoarele:

- juma' de kil de pastarnac curatat si taiat cubulete se fierbe in 750 ml de apa
- dupa ce a fiert (intra furculita usor in el) se iau 500 ml din apa in care a fiert si se baga la blender cu o lingura cu varf de faina (ca sa fim siguri ca sosul nu iese cu cocoloase)
- se pune viitorul sos pe foc cu coaja rasa (pe razatoarea cu gauri mici) de la o portocala, zeama de la aceeasi portocala, un varf de cutit de nucsoara, 1 lingura de smantana si 1 lingurita de zahar. A nu se uita piperul (juma' de lingurita. Si am mai adaugat viguros in momentul servirii).
- se arunca si pastarnacul si se lasa sa clocoteasca la foc mic vreo 5-10 minute, amestecand din cand in cand sa nu se prinda
- daca e prea gros sosul se mai adauga din apa in care a fiert pastarnacul, daca nu e destul de dulce, se mai pune zahar. Daca e prea subtire, vom fi mai atenti data viitoare si vom pune mai multa faina.

Iese o mancare dulce-acrisoara, cu aroma de portocale, care imbraca bine puiul.